It is wrong

     Postul ăsta nu îmi aparține. Este descoperirea super-tare a Adei. Dacă scrii ”it is wrong” în search-box-ul de la Google, căutările imediat următoare care ți se sugerează sunt:

it is wrong to sleep with your mother

it is wrong to sleep with your daughter

it is wrong to be french

it is wrong to sleep with your sister

it is wrong to sleep with you cousin

     Aia cu francezii nu știu ce caută pe acolo, presupun că sunt nașpa și că e foarte nedrept să moștenească o limbă și o cultură atât de frumoase când ei mănâncă rahat.

     În schimb ălelate sunt intens psihanalitice. Vă dați seama? Deci oamenii ăștia au dorințe față de mamă, fiică, soră, verișor, perfect normale, că prin cap poate să îți treacă orice, dar simt nevoia să googălească pentru a obține o confirmare oficială a interdicțiilor Supraeului. Și ce e mai de încredere decât un motor de căutare? Eu când nu sunt sigură care e varianta gramaticală corectă o introduc acolo și îl aștept pe el să mă corecteze.

     Funny! 🙂

Șoarecii lui Tavares

     La mine în cameră este un șoarece. Am adus pisicile să îl vâneze dar una este surdă, nu a auzit niciun chițăit, alta este leneșă, s-a pus pe calorifer să se culce. Îmi vedeam cu serenitate de lectură când ceva mă mușcă de picior. Reacția mea se înscrie în categoria celor care ar duce la o internare forțată, așadar nu o redau. Animăluțul ăsta fricos, care se ascundea speriat sub fotoliu și pe sub mobilă, a acționat tocmai pentru că îi era teamă și, asta e adăugirea mea poetică, a simțit că i se pregătește ceva când le-a văzut pe mâțe. Nu știu care dintre revelații a venit prima, sau dacă au fost intercalate, dar același lucru s-a întâmplat și cu două dintre personajele din cartea pe care o țineam liniștită în mână atunci când a avut loc atacul fulgerător, și pe care am menționat-o în postarea anterioară.

     Hinnerk rămăsese din război cu un sentiment de frică permanent, care nu dispărea niciodată, și care ajunsese un fel de dat fizic. El omoară un copil tocmai pentru că spaima devenise paroxistică. Se întâmplă atunci când pleacă în mijlocul nopții să găsească o modalitate de descărcare sexuală. Auzise de un tânăr care voia să urmeze o carieră preoțească, și îl excita gândul unei relații de tip homosexual, dar și incompatibilitatea dintre această dorință și faptul că frecventa o prostituată. Pe de o parte Hinnerk dorea să se iubească pe sine, ca atunci când mângâia arma și îl excita mirosul propriei cărni pe trăgaci, dar pe de altă parte l-a omorât pe copilul care fusese și cu care nu se împăcase.

     De fapt, atunci când ești într-o astfel de stare, acționezi chiar în virtutea acestei frici de care vorbeam, pentru că orice ar putea urma este mai ușor de suportat decât eroziunea interioară continuă și accelerată. Este ceea ce se ascunde în spatele a multor acte criminale, însăși sentimentul că sunt persecutați și că li se vrea răul. Autorul pare să aibă o intuiție cu privire la această realitate psihică: ”În ultimele zile, Hinnerk fusese foarte violent, ceea ce însemna că frica ajunsese la apogeu.” Ernst, fost pacient într-un spital de boli mintale, era înspăimântat de cel pe care îl considera urmăritorul său, doctorul Gomperz, acela care ”infiltrase teama zilnică și teroarea neîntreruptă în viața sa.”

     Când îi face o vizită la spital, își dă seama că e doar un bătrân neputincios, căruia nu ar putea să îi facă rău. În aceeași zi, dezinvestirea unor sentimente înseamnă o deplasare a lor către altcineva, iar acest nou obiect se întâmplă să fie chiar Hinnerk, cu care se întâlnește accidental pentru prima oară, în urma unui eveniment în care ultimul joacă un rol pozitiv. Niciunul dintre ei nu știe că Hinnerk tocmai ce îl ucisese pe fiul lui, Ernst, pe care acesta nu l-a cunoscut niciodată, și pe care l-a avut cu iubita schizofrenă de la spitalul de boli mintale, dar e deja prea complicat, nu? Apropierea lui de Mylia, cea pe care o reîntâlnește după atâția ani, și care pare acum atrasă de acest om, cred că este de ajuns pentru a-l irita.

     Iar frica poate fi aceea a masculinității lui lezate, dar poate izvorî și din statura impozantă a lui Hinnerk, din arma pe care o învârte în mână, din cearcănele lui care îl fac să semene cu un monstru, unul de care avea nevoie ca să îl înlocuiască pe ultimul, completez eu. Atunci când pistolul cu care se jucau toți trei ajunge din întâmplare și la el, compromisul dintre teamă și necesitatea de a acționa este o gaură în cap. Și de ce ar lua Mylia vina asupra ei instantaneu? Poate pentru că se simte vinovată de moartea cel puțin spirituală a unui om, atunci când l-a înșelat în spitalul în care a fost internată chiar de către acesta, iar învinovățirea formală se suprapune peste cea inconștientă.

p.s.: exact așa arăta motanul meu, pe care l-am văzut ultima oară acum 12 zile și 16 ore :cry:. Of, nu s-ar mai fi lăfăit ăsta micu’ dacă era el prin preajmă. Și puteți fi siguri că nu stătea niciun sentiment de contracarare a angoasei în logica atacului, ci o foame simplă și sănătoasă de sânge și carne proaspătă.

Toată psihiatria dintr-un roman

     Nu există un semn de egal între ”psihiatrie” și aceste referiri dintr-un ”Ierusalim” peste care a pogorât nebunia, dar mă amuză pe mine. Până la urmă, Tavares ăsta a surprins esența psihiatriei, iar dacă unui purtător de halat alb îi lipsește nu doar stabilitatea psihică ci și umorul, mai ales în forma autoironiei, sunt mari șanse să-l caute pe Satana pe coridoarele spitalului Obregia, lucru nerecomendat în niciun DSM. Așadar:

1. -omul sănătos vrea să găsească ceea ce-i lipsește, iar la nivel spiritual asta înseamnă să-l întâlnească pe Dumnezeu

– un om care nu-l caută pe Dumnezeu este un nebun, iar nebunul trebuie, cum altfel, să fie tratat

2. – ceea ce se aruncă la lada de gunoi a unui individ nu este selecționat de el, ci de terapeuți

– greutatea nu este să azvârli acolo, ci să fie uitată această ladă cu reziduuri periculoase a existenței

– să fii vindecat nu înseamnă să nu mai dezvolți anumite comportamente, ci să uiți traseul prin care le poți recupera

3. – nimeni nu poate să știe dacă răspunsul la întrebarea ”La ce te gândești?”, pusă de psihiatru, este cel adevărat

– întrebarea ”Știi la ce trebuie să te gândești?” este tulburătoare chiar și pentru persoanele sănătoase

4. – un medic psihiatru își înțelege soția schizofrenică și se ajunge la un fel de egalitate în relația de cuplu

– el poate să îi anticipeze reacțiile și să o normalizeze prin tehnicile medicale și instinctul aparte, de om sănătos

– dacă o internează, nu o face pentru că nu îi mai suportă ciudățenia, ci pentru că devine periculoasă pt ea însăși

5. – aceleiași femei îi extirpi cu forța  uterul pentru că nu este ea în stare să judece dacă trebuie să mai aibă copii

– dacă vrea să facă pipi din picioare nu e invidie de penis, ci imoralitatea de care vorbim la punctul șase

– nu mai are o excrescență nici măcar în interior, ar trebuie să se numească invidie de matcă, nu altceva

6. – acțiunile nebunului, chiar dacă nu face rău, sunt tot criminale, fiind cauzate de lipsa de înțelegere și ignoranță

– chiar dacă au efecte pozitive, sunt imorale pentru că sunt săvârșite inconștient, iar inconștiența este criminală

7. – momentul morții ambilor părinți este prilej pentru psihiatru să își etaleze superioritatea în fața psihanalistului

– cu istoria privată eliminată complet, se poate concentra asupra Istorie publice, a evenimentelor relevante

8. – și pt că tot le plac lor statisticile: oroarea este o activitate, pe care șomerii o pot practica în lipsă de altceva

     Adăugire ulterioară: Ce am zis pe aici e luat din roman, toate ideile, întâmplările, caracterizările. Eu doar am adunat tot ce avea legătură cu psihiatria. Este felul în care autorul probabil o parodiază. Cred că trebuie citită cartea ca să li se pară și altora la fel de interesant și pe alocuri hilar. Ceea ce, nu este o idee chiar rea. Recenzia pe care i-am făcut-o, și la care am pus un link în primul paragraf, ar putea constitui un prim contact cu lucrarea. Am inserat și o imagine la începutul articolului, să se înțeleagă faptul că mă refer la oamenii care privesc altfel realitatea, cu capul în jos sau ce altă reprezentare are fiecare despre nebunie.

Reclamă

     Pot să-i ofer și afecțiune literaturii, nu numai să o disec. Sper ca acesta să fie începutul unei frumoase prietenii. Sau măcar un gel care să umple craterele selenare, că s-ar lega mai bine de titlul postării.

http://carmencorina.wordpress.com/2010/10/12/o-perfecta-zi-perfecta-martin-page/

     Revin și cu psihanaliza cât de curând, o dată cu începerea masterului. Dacă anul ăsta nu profit mai mult de materialul bogat de la cursuri, sunt o fraieră.